“Desi plina de mister si evocand resurse psihologice exceptionale, hipnoza face parte din viata noastra de zi cu zi. Fara capacitatea de a trai transe hipnotice in timpul realizarii unei activitati, viata noastra ar arata cu totul altfel. Lectura, vizionarea unor spectacole, audierea muzicii – fara transa asociata lor, nu ar avea efectul benefic pe care ii cunoastem cu totii, asupra echilibrului nostru psihologic, asupra dezvoltarii universului nostru interior. Vizionand un spectacol, uitam cum trece timpul, uitam unde ne aflam… si din spectatori devenim actori; punem intre paranteze constrangerile realitatii exterioare si principiile logice de raportare la aceasta si ne lasam complet absorbiti de „realitatea” spectacolului: ne intristam sau ne bucuram alaturi de eroii preferati, corpul nostru realizeaza involuntar miscarile asociate acestor trairi… Suntem deja in transa!
Hipnoza clinica utilizeaza intr-o maniera sistematica aceasta disponibilitate, specific umana, pentru rezolvarea unor probleme sau tulburari diverse in fata carora abordarea logica ramane neputincioasa.
Constiinta – instanta psihica cu o structura logico-verbala – are o capacitate foarte limitata de prelucrare simultana a informatiilor – doar 7 ± 2 elemente informationale. De aceea este absurd sa presupunem ca mintea constienta este singura responsabila de procesul adaptarii persoanei la mediu. Aliatul cel mai pretios al ei este inconstientul capabil sa prelucreze simultan foarte multe informatii si considerat de majoritatea hipnoterapeutilor un adevarat rezervor de resurse.
Hipnoza ne elibereaza de stereotipurile logice care ne limiteaza cautarea solutiilor si raspunsurilor, ne face mai flexibili, mai creativi si faciliteaza accesul la aceasta intelepciune profunda, inconstienta, deseori imposibil de verbalizat. Psihologii vorbesc despre „memorie implicita”, „invatare implicita”, sintagme care se refera la acumularea inconstienta de informatii si de modele comportamentale si care sustin afirmatia aparent paradoxala pe care M. Erickson o repeta frecvent pacientilor sai in timpul transei: „Sunt lucruri pe care le stiti, dar nu stiti ca le stiti; cand veti sti ceea ce nu stiti ca stiti, va veti schimba! “.
De cate ori nu ni s-a intamplat ca, angajandu-ne in rezolvarea unor probleme, sa avem senzatia ca nimic nu ne reuseste, ca suntem parca blocati si, in cele din urma, sa renuntam sa mai cautam solutia! Dupa un timp – ore, zile, uneori doar o noapte („Noaptea este sfetnic bun! “) – solutia problemei ne apare in minte spontan atat de clara incat ne si miram cum de nu am vazut-o pana atunci! Iata, desi cautarea constienta a solutiei incetase, cautarea ei inconstienta a continuat. Transa hipnotica angajeaza pacientul intr-o cautare inconstienta, creativa, a propriilor solutii, a raspunsurilor unice la intrebarile lui unice.”
Extras din “Hipnoza clinica. Tehnici de inductie. Strategii terapeutice” de prof. univ. dr. Ion Dafinoiu si Dr. Jenő-László Vargha.
