Terapie de grup

Psihoterapia de grup sau terapia de grup este o forma de psihoterapie în care terapeutul lucreaza cu un grup mic de clienți (6-10 persoane), pe o tema stabilita de la inceput. Exista 2 tipuri de grupuri, cele deschise din care pot pleca sau se pot alatura alte persoane in orice moment, si cele inchise din care membrii pot pleca in orice moment, dar nu se poate alatura alte persoane. Pentru a putea crea o cat mai buna congruenta a grupului, este foarte important de stabilit de bun inceput tipul grupului si obiectivul acestuia.

Termenul se poate referi la orice formă de psihoterapie, atunci cand serviciile sunt livrate intr-un format de grup. Conceptul mai larg de terapie de grup poate include orice proces terapeutic care are loc într-un grup, inclusiv grupuri de sprijin, grupuri de formare de abilități (cum ar fi managementul furiei, mindfulness, relaxare sau de formare de competențe sociale) și grupuri de psihoeducație. Alte forme, mai specializate de terapie de grup ar include terapii expresive non-verbale, cum ar fi terapia prin artă, terapie de dans, sau terapie prin muzică.

In cartea sa Tratat de psihoterapie de grup (The Theory and Practice of Group Psychotherapy), Irvin Yalom ne propune o serie de factori terapeutici specifici grupurilor terapeutice:

Inocularea sperantei: Inocularea si mentinerea sperantei sunt cruciale in orice psihoterapie. Nu numai speranta este necesara pentru a pastra clientul in terapie astfel incat ceilalti factori terapeutici sa aiba efect, ci si credinta in modalitatea de tratament poate fi in sine un factor terapeutic eficient.

Universalitatea: Multe personae incep o terapie cu gandul nelinistitor ca sunt unice in nenorocirea lor, ca doar ele au anumite probleme, ganduri, impulsuri sau fantasme inacceptabile sau inspaimantatoare. Dupa ce ii aud pe ceilalti dezvaluind probleme similare cu ale lor, clientii raporteaza ca sau simtit mult ai in contact cu lumea, descriind procesul ca pe o experienta de tipul “bun venit in rasa umana”. Spus simplu, fenomenul isi gaseste expresia in cliseul “Suntem toti in aceeasi barca”.

Transmiterea informatiilor

–  Instruirea didactica sau psihoeducatia: Cei mai multi dintre participanti, la terminarea cu succes a unei terapii interactionale de grup, au invatat foarte multe lucruri despre functionarea psihica, sensul simptomelor, dinamica interpersonala si de grup si despre procesul psihoterapeutic.

– Sfatul direct: Spre deosebire de instructajul didactic explicit realizat de terapeut, sfatul direct venit din partea membrilor apare fara exceptie in orice grup de terapie. Comportamentul de cerere si acordare a sfaturilor reprezinta deseori un indiciu important in elucidarea patologiei interpersonale. De exemplu, clientul care se afla intr-o continua cerere de sfaturi sau sugestii din partea celorlalti, pentru ca in cele din urma sa le respinga, frustrandu-i, este bine cunoscut de catre terapeutii de grup ca “nemultumitul care refuza ajutorul” sau clientul de tipul “da…dar”. Anumiti membri ai grupului pot sa solicite atentie si grija cerand sugestii la probleme insolvabile sau care deja au fost rezolvate.

Altruism: In grupurile de terapie membrii castiga oferind, nu doar primind ajutor ca parte a secventei reciproce “a da – a primi”, si profitand de ceva intrinsec actului daruirii. Terapia de grup este unica, fiind singura terapie ce ofera clientilor oportunitatea de a aduce un beneficiu celorlati. De asemenea, incurajeaza versatilitatea rolurilor, cerand clientilor sa oscileze intre rolul celui care primeste si rolul celui care ofera ajutor.

Recapitularea corectiva a grupului familial primar: Majoritatea clientilor care intra in grupuri au in fundal o experienta profund nesatisfacatoare in primul si cel mai important grup: familia primara. Grupul de terapie se aseamana cu o familie sub multe aspecte: exista figuri ale autoritatii/figuri parentale, figuri de tipul colegi de grup/frati, dezvaluiri personale profunde, emotii puternice si o intimitate profunda , ca si sentimente de ostilitate si competitie. Daca liderii de grup sunt vazuti ca figuri parentale, ei vor atrage reactii asociate cu figurile parentale/ale autoritatii: unii membrii devin neajutorati, dependenti de lideri, pe care ii investesc cu putere si cunoastere nerealiste; altii sfideaza orbeste liderii, perceputi ca infantilizandu-i si controlandu-i; unii sunt prudenti cu liderii, suspectandu-i de intentia de a-i lasa pe membri fara propria individualitate; alti membri incearca sa-i scindeze pe coterapeuti, incercand sa incite neintelegeri si rivalitati parentale… Important nu este doar faptul ca sunt retraite conflictele familiale timpurii, ci si ca ele sunt retraite corectiv.

Dezvoltarea tehnicilor de socializare: Invatarea sociala – dezvoltarea abilitatilor sociale de baza sunt factori terapeutici care opereaza in toate grupurile de terapie.

Comportamentul imitativ: Clientii pot sa se modeleze dupa aspecte ale altor membrii ai grupului sau in egala masura ale terapeutului. De obicei in timpul terapiei clientii incearca fragmente din ceilalti oameni si apoi renunta la ele pentru ca nu li se potrivesc. Acest proces poate avea un puternic impact terapeutic; sa aflam ce nu suntem reprezinta un pas inainte catre a afla ce suntem.

Invatarea interpersonala:

Importanta relatiilor interpersonale – proces al construirii respectului de sine pe baza evaluarilor pe care le citim in ochii celor importanti pentru noi.

Experienta emotionala corectiva – a expune pacientul, in cele mai favorabile circumstante, situatiilor emotionale pe care acesta nu le-a putut gestiona in trecut.

Coeziunea grupului:  Importanta coeziunii grupului – nu este important numai procesul de ventilare; nu este importanta numai descoperirea faptului ca si altii au probleme similare cu cele proprii; pare a fi de o importanta cruciala impartasirea afectiva a propriei lumi interioare urmata de acceptarea ei de catre ceilalti. Faptul de a fi acceptat de catre ceilalti zguduie credinta clientului ca, fundamental, este respingator, inaceptabil, de neiubit.

Catharsisul:  Exprimarea deschisa a afectului este vitala pentru procesul terapeutic de grup; in absenta sa grupul va degenera intr-un exercitiu academic steril.