Cand mergem la logoped?

In ultimii ani, am observat o crestere semnificativa a interesului parintilor pentru terapia logopedica, ceea ce este imbucurator. Fie ca vin la cabinetul logopedic din proprie initiativa, ingrijorati de evolutia lenta a limbajului sau de pronuntia defectuoasa a copilului, fie ca vin la invitatia logopedului arondat gradinitei sau scolii de care apartine copilul, de cele mai multe ori parintii solicita evaluare si/sau terapie logopedica in cunostinta de cauza, pentru dificultati reale ale copilului. Spre deosebire de anii trecuti, acum parintii constientizeaza importanta educarii limbajului si a corectarii tulburarilor de pronuntie pana la intrarea in mediul scolar. Ce stiu, insa, putini parinti, este faptul ca terapia logopedica nu se limiteaza la corectarea pronuntiei si ca se pot adresa logopedului pentru o multitudine de tulburari de limbaj si comunicare.

Cand trebuie sa solicitam interventia unui logoped?
Puteti solicita servicii de specialitate logopedica (constand in evaluare complexa si diagnostic logopedic, proiectarea unui plan personalizat de interventie, consilierea parintilor, terapie logopedica sau monitorizare periodica a copilului – o parte dintre aceste servicii sau toate) in urmatoarele cazuri:
– Copilul este nonverbal (nu comunica prin cuvinte, foloseste doar gesturile, mimica sau comportamente atipice – plans, tipat, pentru a se exprima);
– Copilul are limbajul limitat la cateva cuvinte simple, uzuale; pronunta doar silabe sau doar sunete; nu formuleaza cuvinte, desi poate pronunta izolat sunete si silabe; pronunta doar o parte din cuvant (de obicei prima sau ultima silaba); nu se exprima in propozitii, cuvantul avand rol de propozitie;
– Copilul nu are limbajul dezvoltat corespunzator varstei cronologice, prin comparare cu covarstnicii din mediu (are un vocabular sarac, repetitiv, nu foloseste corect structurile gramaticale, nu relateaza cursiv o intamplare sau o poveste, nu recita cursiv versurile unei poezii);
– Copilul are dificultati in intelegerea limbajului (repeta vorbirea adultului – ecolalie, nu proceseaza corect informatiile transmise, nu reactioneaza adecvat la mesaj, nu discrimineaza situatiile in care trebuie sa intrebe, de cele in care trebuie sa raspunda);
– Copilul omite, inlocuieste, deformeaza, inverseaza unul sau mai multe sunete sau nu le articuleaza corect in silabe si cuvinte, desi le poate pronunta corect izolat;
– Copilul prezinta vorbire nazala, din diverse cauze (polipi, deviatie de sept, despicatura de val palatin, de buze etc);
– Copilul vorbeste neclar, confuz, ininteligibil, pe fondul unor tulburari neurologice sau ca urmare a unor deficiente de procesare auditiva (este hipoacuzic, poarta proteze auditive sau implant cohlear);
– Copilul prezinta un ritm accelerat sau prea lent al vorbirii, blocaje, spasme in timpul vorbirii, repetarea involuntara a sunetelor, silabelor sau chiar cuvintelor, prelungiri ale sunetelor si silabelor, pauze lungi si inadecvate in vorbire, intreruperea brusca a emisiei vocale, deseori chiar in mijlocul cuvantului si reluarea cu greutate a vorbirii;
– Copilul prezinta tulburari de voce (voce ascutita, ingrosata sau ragusita, fluctuatii ale intensitatii si tonalitatii vocii, voce tremurata, soptita, pana la disparitia vocii);
– Copilul nu scrie si nu citeste, desi are varsta corespunzatoare (8-9 ani) si a parcurs perioada abecedara (a terminat clasa I);
– Copilul prezinta dificultati de scriere si citire (inlocuieste litere pe baza asemanarii lor grafice – m cu n, o cu a, e cu l, l cu b etc, sau a asemanarii lor acustice – f cu v, p cu b, c cu g etc; omite, inverseaza, adauga litere sau silabe in cuvant; are dificultati in grafia grupurilor de litere care redau un singur fonem (ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi), a diftongilor si triftongilor vocalici si consonantici si a literelor specifice limbii romane (a, a, i, s, t), citeste silabisit, monoton, fara semnificatie (nu poate reda ceea ce a citit), prezinta scrierea in oglinda (scrie literele, cifrele pe dos), se orienteaza greu in spatiul lexic sau grafic (sare randuri sau citeste de doua ori acelasi rand, nu citeste/scrie de la stanga la dreapta, de sus in jos, nu respecta liniatura caietului, alineatul), scrie ilizibil, cu grafeme prea mici sau prea mari, labartat; nu respecta scrierea ortografica si semnele de punctuatie; nu delimiteaza corect propozitiile unui text (scrie, citeste continuu, fara punct sau alt semn de punctuatie intre propozitii);
– Copilul prezinta dificultati in intelegerea termenilor matematici si nu opereaza sau opereaza greu calculul matematic;
– Copilul refuza, in mod nejustificat, sa vorbeasca in anumite medii (la gradinita, la scoala, la magazin, in parc etc) sau cu anumite persoane, desi cu cei din mediul apropiat comunica verbal;
– Copilul intelege doua sau mai multe limbi, dar nu se exprima corect, fluent nici in limba materna, nici intr-o limba straina; prezinta un limbaj amestecat, folosind mai multe coduri lingvistice; isi gaseste greu cuvintele sau chiar refuza sa comunice in limba materna;
– Copilul vorbeste, dar nu foloseste adecvat limbajul; nu utilizeaza limbajul pentru a-si exprima trairile, experientele, emotiile, pentru a socializa cu cei din jur;
– Persoana (copil sau adult) a suferit un accident cerebral si prezinta: dificultati de receptare (intelegere) a limbajului oral si/sau scris; tulburari de exprimare verbala si/sau scrisa, precum si dificultati de calcul matematic.

Asadar, interventia logopedica este un demers specializat, prin care se urmareste depistarea, evaluarea si ameliorarea/ corectarea tulburarilor de limbaj si de comunicare, care pot fi: tulburari de pronuntie, tulburari de ritm si fluenta a vorbirii, tulburari ale limbajului scris-citit, tulburari de voce, tulburari de achizitie/ dezvoltare a limbajului, tulburari de organizare a limbajului (cu substrat neurologic sau pe fondul bilingvismului), tulburari de limbaj si comunicare asociate autismului sau altor tulburari pervazive de dezvoltare, deficientelor de auz sau cu substrat psihopatologic.

La ce varsta este recomandata inceperea terapiei logopedice?
– Pentru tulburarile de pronuntie, este recomandata interventia logopedica dupa varsta de 4 ani (cand dificultatile de pronuntie nu mai sunt considerate fiziologice);
– Pentru tulburarile de achizitie/dezvoltare a limbajului si tulburarile de limbaj si comunicare asociate autismului sau hipoacuziei: dupa 3 ani;
– Pentru tulburarile de ritm si fluenta, de voce, mutism electiv (refuzul de a vorbi cu anumite persoane sau in anumite medii): cand apare tulburarea sau cand este observata de parinti;
– Pentru tulburarile limbajului scris-citit si discalculie: dupa terminarea clasei I (8-9 ani);
– Pentru tulburarile de pronuntie sau de organizare a limbajului cu substrat neurologic (disartrie, alalie, afazie): dupa 3 ani sau dupa declansarea accidentului cerebral si recuperarea medicala (in cazul afaziei)

Sursa:  www.logorici.ro