Afazia

Afazia (oKpaaia = lipsa vorbirii) este o tulburare dobandita a limbajului. Afazia afecteaza exprimarea sau/si intelegerea limbajului vorbit sau/si scris. Ea rezulta in urma unor leziuni ale creierului, leziuni datorate unui accident vascular cerebral (AVC) sau unui traumatism cranian, unei tumori cerebrale, etc.

In afara problemelor legate de limbaj, in functie de zona cerebrala afectata si de gravitatea acestei afectari, persoana afazica poate uneori sa se confrunte cu:

  • hemiplegii (de obicei partea dreapta a corpului este cea afectata)
  • hemiopsie (hemi – jumatate, opsia – a vedea) – persoana percepe vizual, vede normal toate obiectele situate in raza vizuala din partea sanatoasa a corpului, dar nu si pe cele situate in partea afectata a corpului
  • probleme legate de efectuarea constienta, voluntara a unor actiuni (apraxia). Actiuni simple, precum imbracatul, bautul, etc. sunt dificil sau imposibil de efectuat voluntar.

De exemplu, o persoana cu apraxie poate sa sufle instinctiv intr-un chibrit atunci cand este in pericol sa se arda la deget, dar nu stie cum sa stinga o lumanare daca i se cere aceasta.

  • dificultati legate de mancat, baut, inghitit (disfagie). De asemenea, din cauza paraliziei si a lipsei de sensibilitate pe o parte a obrazului, uneori saliva poate curge neobservata pe la coltul gurii, lucru ce poate intari sentimentul de jena sau rusine al persoanei
  • dificultati legate de capacitatea de concentrare si focalizare voluntara a atentiei
  • probleme legate de memorie
  • modificari la nivelul reactivitatii si al trairilor emotionale, etc.

Tabloul simptomatologie caracteristic afaziei, ca si complicatiile care pot sa o insoteasca sunt specifice fiecarui pacient in parte. Fiecare dintre problemele mentionate mai sus poate sa insoteasca sau nu afectarea limbajului.

Este important de stiut ca durata si gradul de invalidare pe care il induc aceste manifestari simptomatologice persoanei afaziece este diferit de la un caz la altul. Acestea depind de o serie de factori: extinderea si profunzimea zonei cerebrale afectate, varsta si starea generala de sana-
tate a persoanei, nivelul de educatie si de activitatea intelectuala anterioara, promptitudinea si
corectitudinea interventiei terapeutice, suportul familial, etc.

Cauzele afaziei :

O leziune a creierului care afecteaza zonele limbajului si legaturile dintre ele poate provoca tulburari de tip afazic cu caracter tranzitoriu sau permanent. Afazia poate sa apara in urma unei leziuni cerebrale cauzata cel mai frecvent de:

  • un traumatism cranio-cerebral
  • boli cerebro-vasculare ( accident vascular cerebral – AVC)
  • tumori cerebrale
  • boli degenerative (precum Alzheimer)
  • procese infectioase care apar la nivelul creierului si al meningelor (precum encefalita herpetica)
  • scleroza multipla (afazia este in cursul SM un simptom neobisnuit totusi; apare in mai putin de 1% dintre cazuri)
  • alte cauze precum: epliepsia, migrena, tulburarile metabolice

Pentru a functiona corect, creierul are nevoie de oxigen, glucoza si nutrienti. In urma unei afectari neurlogice de genul celor mentionate mai sus, zonele din creier care nu mai sunt corect irigate, pierd o parte din celulele nervoase. Pierderile neuronale din zona afectata induc in mod evident si perturbari la nivel functional – functiile primare sau secundarea, functiile neuromotorii sau cognitive de care zona respectiva era responsabila au de suferit. Sigur, exista o anumita plasticitate a creierului, si anumite zone cerebrale pot sa preia, in timp, din functiile zonelor invalidate. Dar aceasta plasticitate si translativitate functionala are limitele ei.

Daca traumatismele cranio-cerebrale pot sa se produca spontan in viata oricarei persoane, indiferent de varsta, sex, starea generala de sanatate (cum ar fi de exemplu in urma unu accident rutier sau in urma unei lovituri puternice la cap), accidentul vascular cerebral (AVC) – desi apare la fel de spontan si are o evolutie rapida, se produce pe un teren predispozant, in urma mai multor semnale. Persoana in cauza are pe de-o parte un anumit bagaj genetic predispozant, dar si un anumit stil de viata in care factori precum: stresul exacerbat, regimul alimentar sau de somn inadecvat, abuzul de diverse substante, un anumit tip de personalitate (tipul A de personalitate), etc. se regasesc si actioneza negativ un timp indelungat.

Conform statisticilor, accidentul vascular cerebral (stroke) este prima cauza a afaziei. Aceleasi statistici releva faptul ca 1 din 3 persoane care au suferit un accident vascular dezvolta o forma de afazie.

AVC apare atunci cand un vas de sange (o artera) care furnizeaza oxigen si nutrienti la nivelul creierului:

  • este blocat de un cheag sangvin (accident vascular ischemic) – aproximativ 80% din totalul AVC
  • se sparge (accident vascular hemoragie)

In decursul a catorva minute, celulele nervoase din acea zona a creierului sunt afectate si pot muri in cateva ore. Functiile coordonate de zona afectata a creierului nu se mai pot realiza adecvat. Ca si in cazul infarctului miocardic, cu cat tratamentul de urgenta este inceput mai curand dupa aparitia simptomelor, cu atat pot fi reduse efectele AVC-ului.

Tipuri de afazie:

In functie de proprietatile limbajului care sunt mai mult sau mai putin afectate, afazia prezinta mai multe forme.

  • Afazia fluenta (afazie senzoriala sau receptiva — Wernicke) caracterizata prin tulburari accentuate ale intelegerii limbajului si printr-o productie verbala relativ fluenta, normala din punct de vedere fonetic, dar profund alterata semantic, de neinteles pentru interlocutor. De obicei, persoanele cu acest tip de afazie nu inteleg ceea ce spun ceilalti si de multe ori nu isi dau seama ca ceilalti nu pot intelege ceea ce incearca ele sa comunice.
  • Afazia nonfluenta (afazie motorie sau expresiva — Broca). Persoanele cu acest tip de afazie au dificultati in a isi gasi cuvintele si vorbesc in propozitii foarte scurte. inteleg ceea ce spun ceilalti si sunt adesea constiente de dificultatile lor de comunicare. De aceea, resimt uneori un nivel crescut de frustrare.
  • Afazia globala. Este forma cea mai grava de afazie. Oamenii care sufera de aceasta afectiune au probleme atat cu exprimarea, cat si cu intelegerea limbajului. Ei pierd capacitatea de intelegere si de exprimare, fie ca e vorba de scris, citit sau vorbit.

Tipuri speciale de afazie (afazia incrucisata, sindromul accentului strain, afazia adinamica)

Recuperarea afaziei:

Recuperarea trebuie definita in termenii recastigarii autonomiei si a readaptarii psihosociale a persoanei. Recuperarea afaziei, dincolo de masuratorile psihometrice, se reflecta in comunicarea din viata de zi cu zi, in reintegrarea in viata sociala si in sentimentul de normalitate si firesc pe care pacientul si familia lui le recapata.

Obiective generale al interventiei terapeutice in recuperarea limbajului:

  1. Reducerea deficitului
  2. Utilizarea eficienta a structurilor ramase intacte
  3. Gasirea unei metode alternative/adaptative de comunicare

Cand trebuie inceputa recuperarea?
Opinia generala este aceea ca recuperarea trebuie inceputa cat mai devreme, odata ce s-a ajuns la
o stabilzare a conditiei medicale. Intarzierea inceperii terapiei dupa ce situatia medicala a pacientului s-a stabilizat este in detrimentul recuperarii.

Pe ce perioada de timp se extinde terapia pentru o eficacitate maxima?
Din pacate, acest lucru depinde de posibilitatile centrelor unde sunt ingrijiti pacientii, precum si de
posibilitatile familiei. Terapie intensiva, extinsa pe o perioada mai lunga de timp creste sansele unei recuperari mai bune. De obicei, recuperarea se intinde pe parcursul a mai multor luni sau ani. Exista si o recuperare spontana. Teoretic, aceasta recuperare spontana se produce mai greu in cazul accidentelor vasculare hemoragice in primele saptamani dupa AVC), dar reabilitarea functionala pare a fi mai mare in cazul acestui tip de AVC.

Care e frecventa optima a tratamentului?
in functie de fiecare pacient, de gradul de severitate al afaziei sunt recomandate atat sedinte de recuperare individuale, cat si sedinte de grup. Frecventa poate varia de la sedinte individuale zilnice, la
o frecventa de 1-2 sedinte pe saptamana. Dincolo de sedintele de recuperare alaturi de afaziolog, este de dorit ca familia sa exerseze zilnic, urmand protocolul recomandat de specialist.

Cand se intrerupe tratamentul?
Cand s-au atins obiectivele terapeutice. Sau, in cazurile in care nu se obtine un progres semnificativ in decursul unei perioade de 2-3 luni. in astfel de cazuri, se poate recomanda in prima instanta schimbarea modalitatii de tratament sau a terapeutului.

Sursa: www.asociatiaromanapentruafazie.ro